Schituri Pustnicești – Metoace
ASCETISMUL SPEOLOGIC PRIMORDIAL
Din secolul al XI-lea au început sâ vină primii asceți la Meteora, vestind ca rândunelele sosirea primăverii duhovnicești. Vârfurile nestrăbătute ale stâncilor pustii și eremite au devenit pentru ei chemarea cerească spre înaltele urcușuri duhovnicești. Creând la început mici locuri de rugăciune, așa numitele sihăstrii, înlăuntrul peșterilor și ale crăpăturilor din stânci, acești plini de răbdare nevoitori și stâlpnici, au întemeiat aici ascetismul eremitic adaptat la stâncile Meteorei. Care atrage admirația tuturor pentru înălțimea renunțării de sine, fapt ce consacră spațiul acesta formării monahismului meteoritic și al transformării lui într-un loc sfințit.
La început a fost organizat Schitul Dupiani, în veacul al XII-lea, cu biserica închinată Maicii Domnului. Unde asceții din peșteri se adunau în fiecare Duminică pentru participarea comună la Dumnezeiasca Liturghie, puțin mai sus de satul Kastraki, în partea de nord-est a pădurii de piatră.
În continuare, asceții ulteriori s-au încumetat să urce pe stâncile și mai înalte, uriașe, folosind ca mijloace ajutătoare frânghii și stinghii de lemn. Cu trecerea veacurilor mânăstirile și sihăstriile au ajuns la un număr total de patruzeci și una. La ora actuală au supraviețuit și funcționează șase mânăstiri ce au comunități monahale organizate:
- Mânăstirea Sfântul Ștefan
- Mănăstirea Sfânta Treime
- Mănăstirea Rusanu sau Sfânta Varvara
- Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapavsa
- Mănăstirea Sfântul Varlaam
- Mănăstirea Marea Meteoră
Dintre mânăstirile și schiturile vechi, astăzi au fost restaurate și salvate în forma lor inițială doar trei. E vorba de Mânăstirea Întâmpinarea Domnului (metoc al Mânăstirei Marea Meteoră), Mânăstirea Sfântul Nicolae Badova și Mânăstirea Sfântul Antonie Badova (metoace ale Mânăstirei Sfînta Treime).
