Sfânta Mânăstire Varlaam
Deasupra uneia dintre cele mai voluminoase și abrupte stânci ai Meteorei, la o altitudine de 551 de metri, se înalță Mânăstirea Varlaam.
Așezământul datorează numele său primului locuitor al acestei stânci, Cuviosului pustnic Varlaam, contemporan al Sfântului Atanasie Meteoritul, care s-a nevoit aici în veacul al XIV-lea.
Ctitorii și organizatorii vieții de obște ai mânăstirii sunt frații după trup de la Ioannina, Cuvioșii Teofan (†1544) și Nectarie (†1550), descendenții familiei aristocratice Apsarades. În jurul anului 1517/18 cei doi atleți ai lui Hristos și-au consolidat arena de luptă duhovnicească pe stânca nesrăbătută de aici. Cu multe osteneli și cu ajutorul celor doi ucenici, cuvioșilor Benedict și Pahomie, au reușit să restaureze, în prima etapă, micul locaș închinat Sfinților Trei Ierarhi, în memoria cărora încă din vechime a fost închinat așezământul de către pustnicul Varlaam.
În anul 1544 a luat sfârșit zidirea impunătoarei și superbei biserici, podoabă arhitecturală de tip aghiorit, ridicată în cinstea Tuturor Sfinților. Catapeteasma ei, sculptată în lemn și aurită, este de valoare artistică deosebită împodobită cu excepționale icoane ale praznicelor împărătești.
Minunatele fresce din naosul bisericii și Sfântul Altar s-au realizat în anul 1548 de către ilustrul pictor Thiveu, Franco Catelano, înzestrat cu mare sensibilitate artistică și reprezentant al așa numitei «Nordvestice Școli», iar pronaosul a fost pictat pe la anul 1566 de către frații Gheorghe preotul și Franco Condaris, de asemenea din Thiva.
În anului 1627, în vremea Starețului Chiril și al fratelui său după trup Serghie, a fost restaurat vechiul paraclis al Sfinților Trei Ierarhi, iar zece ani mai târzi (1637) a fost pictat cu minunate fresce de către renumitul pictor Ioan preotul din Stagon.
S-a păstrat și restaurat de curînd, în marginea de nord-est a stâncii, vechiul turn al mânăstirii cu așa numitul «vrizoni», sistem de ridicare cu scripete, ce era construit în anul 1535/6.
În partea de nord al așezămîntului există și astăzi vechea pivniță de vin, în care se găsește uriașul butoi din lemn de stejar cu capacitatea de 13 mii de litri.
Un deosebit interes, din punct de vedere arhitectural în partea de sud-est al stâncii, prezintă clădirea păstrată a vechiului spital-azil pentru monahii în vârstă. Alături se găsește paraclisul Sfinților Fără de Arginți (sfârșitul veacului al XVI-lea), ridicat în folosul duhovnicesc ai monahilor bolnavi.
Dintre celelalte clădiri ale așezământului merită vizitat cu atenție în partea de sud-est noul Muzeu de piatră, în care sânt expuse obiectele de valoare din epoca bizantină și postbizantină.
În Mânăstirea Valaam a funcționat, timp de jumătate de secol, importantul atelier de brodat cu fir de aur (sf. sec. al XVI-lea- încep. sec. al XVII-lea), având drept dascăl întâistătător pe monahul Arsenie (1583-1620). Renumitul și superbul epitaf, ce este expus în Muzeul mânăstirii, este lucrarea monahului varlaamit Roman (1609). Deasemenea, în obștea Mânăstirii Varlaam a funcționat atelierul de carte, în care se copiau cu îngrijire cărțile liturgice bisericești, dar și scrierile Sfinților Părinți, necesare pentru cultivarea duhovnicească a monahilor.
Manuscrisele așezământului se ridică la 298 de exemplare. Majoritatea din ele sânt împodobite cu extraordinare ornamente colorate, impresionante majuscule, cît și titluri picturale, care împodobesc noul Muzeu al mânăstirii.
