Sfânta Mânăstire Rusanu
În vârful unei stânci abrupte, dintr-o bucată de piatră așezată pe verticală, după Sfântul Nicolae Anapavsa, pe calea ce duce din satul Kastraki spre Meteora, întrezărim pitoreasca mânăstire Rusanu sau a Sfintei Varvara, la o altitudine de 484 metri.
Numele inexplicabil de Rusanu încă din vechime, după cele mai vrednice presupuneri, se datorează primului ctitor și ziditor al ʺVechiului Rusanuʺ. Ctitorii oficiali și întemeietorii mânăstirii sunt considerați frații după trup ai Ipirilui cuvioșii Ioasaf și Maxim. Aceștia au preluat stânca ʺVechiului Rusanuʺ, pe care se găseau doar ruinele vechii biserici închinată Schimbării la Față a Domnului și au ridicat cu multe primejdii, osteneli și cheltuieli nou așezământ (Katholikon) cu acelaș hram în jurul anilor 1527-1529. Cei doi cuvioși au organizat comunitatea monahală de aici întro mânăstire cu viață de obște după canoane ascetice și severe, pe care le-au lăsat moștenire scrisă în testamentul lor.
Suprafața limitată a stâncii a impus dezvoltarea pe verticală al complexului monahal de clădiri. Coborând câteva trepte, întâlnim în partea dreaptă, un mic paraclis închinat Sfintei Varvara. În pasajul încăpător ce urmează sânt expuse anumite obiecte prețioase ale mânăstirii.
În partea stângă al pasajului se află superbul locaș al Schimbării la Față a Mântuitorului. Biserica aparține stilului aghioritic și a fost pictată în anul 1560 cu fresce de valoare de către celebrul pictor Tziortzi. Pictura a fost realizată în vremea păstoririi starețului Arsenie (†1580) și constituie un exemplar de excepție a «Școlii Cretane».
În jurul anilor 1565-1566, în mânăstire funcționa atelierul de manuscrise, cu scribul întâistătător Ieromonahul Partenie. Sfânta mânăstire deține 40 de codice-manuscrise.
Din anul 1988 se instalează în mânăstire o obște de maici cu o bogată activitate monahală.