Mediu înconjurător- Geologia

Când vorbim de Meteora ne referim la acea civilizație din piatră, retrasă de lume, cu mulțime de stânci, așezată în partea de vest a pământului Thessaliei, între lanțurile muntoase ale Pindului și Antihasionului. Nici o descriere omenească și nici o pictură nu poate surprinde cu exactitate impunătoarea frumusețe a acestei așezări.

Stânci imense, dintr-o bucată de piatră, înalte, la peste patru sute de metri înălțime, care lasă impresia că au fost așezate special de Dumnezeu pentru îndrăzneții asceți, ce vor veni în liniștea lor cea mai presus de lume, să caute singurul loc potrivit dăruirii totale.

«Peisajul meteoritic şi viața duhovnicească de nevoință sunt douǎ lucruri ce seamănă mult. Mai ales rugăciunea, rugăciunea adâncă, are nevoie de ceva ca Meteora. Ceva dur și impunător. Are nevoie de piatră dezgolită și cer. Mult Cer!»

Athanasie Kuros

METEORA

Denumirea «Meteora», la început a fost inspirată de ctitorul Sfintei Mânăstiri Schimbarea la Față, cuviosul Athanasie Meteoritul (1343/4 d.Hr.), numind stfel stânca «Piatra Lată», unde s-a urcat pentru prima oară să se nevoiască. Mai târziu a fost consacrat numele general al stâncilor, deoarece «meteor» înseamnă cel ce plutește în văzduh, între cer și pământ. În viața cuviosului întâlnim și denumirea «Lithopolis», adică cetatea de piatră.

Pe aceste uriașe astânci, așezate de Dumnezeu, s-au zidit de-a lungul veacurilor mulțimea de mânăstiri și sihăstrii, ce constituie al doilea, după Muntele Athos, centru monahal al Greciei.

FORMAREA GEOLOGICĂ A STÂNCILOR

Conform celei mai cunoscute teorii, nașterea acestor stânci se datorează unui con de proveniență deltogen, adică unui volum‒amestec fluid de pietre de râu, nisip și noroi ce era condus spre lacul străvechi din câmpia Thessaliei de un râu, care cu 25 milioane de ani în urmă, se revărsa în regiunea de azi (Kalambaka). Mai târziu, când amestecul acesta fluid a găsit ieșire spre Marea Egee, concomitent cu ruperea Olimpului de muntele Ossa, conul deltogen acumulat prin influența măcinătoare ale cutremurilor, intețită de vânturile puternice, cît și de căderile torențiale de ploaie, s-a rupt formând dealuri și stânci cu peșteri și grote, ce au luat diferite forme.